Comisia de la Veneția și anularea alegerilor

             Știu că, în hărmălaia din România, opiniile celor care au expertiză juridică și cunoștințe solide despre subiect nu mai contează. După ce deja s-au exprimat la București, cu mânie proletară și “autoritate”, tot felul de lideri politici “suveraniști” sau “progresiști” (niciunul jurist, dar cu opinii ferme…), șansele ca punctele de vedere ale experților să fie auzite sau tratate cu seriozitate sunt aproape zero. Mă întreb, totuși, de ce Ministerul Justiției și Ministerul Afacerilor Externe (MAE), instituții cu competențe clare în domeniu, tac „cu distincție”…

Totuși, „for the record”, voi posta câteva elemente de analiză a Raportului adoptat de Comisia de la Veneția în procedură de urgență. Să fie:

          1. Titlul raportului adoptat de Comisia de la Veneția este: „Under which conditions and under which legal standards can a constitutional court invalidate elections, drawing from the recent Romanian case?”

Cu alte cuvinte, în ciuda zbaterilor politice ale reprezentanților USR și „suveraniștilor” la Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei (APCE), nici APCE, nici Comisia de la Veneția nu au deschis proceduri speciale sau de urgență strict împotriva României. Raportul subliniază că întrebarea adresată de APCE către Comisia de la Veneția a fost formulată în termeni generali: în ce condiții și conform căror standarde juridice poate o curte constituțională să anuleze alegeri? Experiența din România a fost inclusă ca studiu de caz, dar fenomenul ingerințelor externe, al manipulărilor profesioniste sau al finanțării nedeclarate este mult mai larg, afectând multe state europene.

     2. Raportul Comisiei de la Veneția nu analizează faptele legate de cazul României sau decizia CCR, ci oferă o analiză comparativă de drept constituțional, pornind de la situația României și standardele internaționale (paragrafele 6 și 66).

    3. Comisia adresează 7 recomandări generale, care nu contrazic procedura urmată de România în cazul alegerilor din decembrie:

• Conform paragrafului 78, Recomandarea D, o Curte Constituțională poate anula alegeri „ex officio” în circumstanțe excepționale, dacă decizia se bazează pe fapte clar stabilite, iar părțile afectate au posibilitatea de a-și prezenta punctele de vedere (paragraful 78, punctul D).

• Conform Recomandării E, alegerile pot fi contestate sau invalidate în cazul încălcării drepturilor electorale de către stat, părți implicate sau media, inclusiv social media sponsorizată din străinătate (paragrafele 48 și 49).

  4. Referitor la România, raportul menționează că decizia CCR nu este unică în Europa (exemplu: anularea alegerilor din Austria, în 2016). În paragraful 7 se precizează că CCR și-a bazat decizia pe articolul 146 (lit. f) din Constituția României. Totuși, raportul notează că CCR nu a făcut referire la articolul 52 din Legea 370/2004 privind alegerea Președintelui României, care reglementează anularea alegerilor.

       5. Raportul subliniază că deciziile privind campaniile online trebuie să indice clar încălcările și probele, fără a se baza exclusiv pe informații clasificate  (paragraful 77).

     6. La final, paragraful 78, Recomandarea D, precizează explicit: „Affected parties must have the opportunity to submit their views and evidence.” În opinia mea, părțile afectate în România au avut această oportunitate, folosind căile de atac în fața instanțelor de judecată (Curtea de Apel, Înalta Curte de Casație și Justiție și Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO)).

Apropo, poate cineva să le spună avocaților candidatului „suveranist” că CEDO nu este o curte de apel pentru deciziile Curții Constituționale? Astfel, alimentarea iluziilor susținătorilor lor nu face decât să sporească confuzia și dezamăgirea.

Concluzie:

Mult zgomot pentru nimic (în ceea ce privește acuzațiile împotriva României), dar raportul indică lucruri serioase: în condiții excepționale care afectează grav integritatea proceselor electorale, curțile constituționale pot anula alegeri.

România nu este un caz singular, dar rămâne esențial ca deciziile să fie fundamentate pe probe solide, iar instituțiile statului trebuie să-și îndeplinească rolul în mod transparent.