Cazul dramatic al familiei de români Samson din Suedia
La una dintre reuniunile de la Paris ale comisiilor Adunării Parlamentare a Consiliului Europei, desfășurate în aceste zile, am avut o primă discuție pe marginea unui viitor raport privind starea democrației și funcționarea instituțiilor democratice din Suedia. O țară cu o democrație solidă, prosperă, dar foarte secularizată. Și cu unele probleme în sistemul democratic, semnalate de mai mulți colegi parlamentari europeni. Pe scurt, nimeni nu e perfect, de fapt.
Am intervenit în dezbateri și am ridicat subiectul dramatic al separării abuzive a celor două fiice, Sara și Tiana, de părinții lor români, Daniel și Bianca Samson, de către autoritățile suedeze din domeniul protecției copilului. Mărturisesc că am fost dur și am criticat fără menajamente conduita abuzivă a autorităților suedeze, inclusiv acoperirea acestor abuzuri de către autoritățile centrale suedeze. Am oferit detalii dramatice despre caz, inclusiv solicitările disperate ale fetelor de a fi înapoiate părinților – refuzate sistematic de instituția menționată –, precum și încercările repetate ale Sarei de a se sinucide. Este vorba despre o uriașă lipsă de umanitate din partea unui stat care se consideră democratic, dar care a refuzat constant orice soluție legală, inclusiv cele bazate pe dreptul internațional, propuse de autoritățile române, precum repatrierea propriilor cetățeni, deținuți ilegal, împotriva voinței statului lor de cetățenie (România), de către statul nordic menționat. Subliniez că cele două fete au EXCLUSIV cetățenie română, iar reținerea lor abuzivă reprezintă un act clar de încălcare a dreptului internațional.
În condițiile în care atât părinții, cât și noi, cei din Parlament și Guvern, care ne-am luptat pentru reîntregirea familiei Samson, am cam epuizat toate căile legale disponibile, fără ca statului suedez să îi pese în vreun fel, aș vrea să reamintesc asociațiilor românești, românilor din țară și din străinătate, precum și bisericilor creștine românești mobilizarea excepțională de altădată în sprijinul unor familii de români abuzate similar de autorități la fel de abuzive din Norvegia, Danemarca, Finlanda, Germania etc. Atunci, prin mobilizare și cooperare, s-a reușit înapoierea copiilor la părinți. Nu și în cazul rușinos al Suediei!
Am cerut raportoarei APCE pentru Suedia să se ocupe de acest caz, care nu este unul singular, ci reflectă o problemă de SISTEM! Îi voi pune la dispoziție toate documentele necesare, inclusiv fotografii cu tăblițele tăioase cu care Sara a încercat să își taie venele (și multe altele…). Ne vom ocupa de acest caz la nivel european! Și de starea (deficitară) a funcționării unor instituții (pseudo)democratice din această țară.
V-ați bătut prea mult timp joc de noi. Trei ani sunt de ajuns. E cazul ca românii cu suflet să se trezească și să treacă la acțiune!
