PSD între stagnare și renaștere
Cauzele și consecințele crizei profunde a Stângii românești
Acest articol succint nu este un atac la adresa colegilor din conducerea interimară a Partidului Social Democrat, ci asumarea unei necesare evaluări oneste asupra situației în care se găsește partidul nostru. Scopul acestui document este de a genera o dezbatere reală, în pregătirea unui congres extraordinar care nu trebuie organizat intempestiv și superficial, deoarece el reprezintă, în opinia noastră, momentul ultimei șanse pentru revigorarea PSD. Într-un scenariu de continuitate al echipei actuale, PSD va putea rămâne într-un palier electoral de 12-18 procente, fără șansa de a mai constitui în jurul său un guvern. Din partid-pivot, PSD se va transforma în partid-balama. Primul „val” al crizei politice majore va fi cu ocazia alegerilor locale din 2028. Imaginea de partid aflat în criză, nefrecventabil, va afecta performanțele politice la consiliile locale și județene, care se va prelungi ulterior la alegerile parlamentare, la care PSD nu va obține 100 de mandate. Cu scor electoral de sub 20 de procente PSD va putea fi partener junior la guvernare sau un actor secundar în opoziție.
Țebea - 2025
Pierderea unor scrutine electorale face parte din normalitatea vieții democratice. Însă șirul de eșecuri fără precedent din anii 2024-2025, continuate prin irelevanța și incoerența participării în guvernarea Dan-Bolojan, demonstrează criza existențială în care se află PSD. Din păcate, fără o schimbare reală și profundă, orice perspectivă de reașezare a partidului spre recâștigarea încrederii alegătorilor este fără șansă. Spunem aceasta deoarece:
este evitată cu obstinație orice discuție onestă despre cauzele eșecurilor partidului. Criza PSD este dacă nu de-a dreptul negată, cel puțin minimalizată de cei responsabili pentru aceasta. Sunt căutate permanent alte subiecte pentru agenda politică a partidului, mai puțin o discuție onestă asupra crizei profunde în care se află singurul partid de stânga din România. Perioada de interimat la conducerea PSD, gândită ca o formă de a trage de timp, nu a făcut decât să amplifice criza, partidul nostru fiind în defensivă, incoerent și cu un rol marginal în guvernare. Partidul nu apără poziții politice bazate pe principii, ci acționează conjunctural-oportunist, enervând simpatizanții noștri și trezind neîncrederea partenerilor de guvernare. Iar dovada supremă a crizei interne a PSD este acceptarea unui carusel de proceduri de angajare a răspunderii de către guvernul Ilie Bolojan, în dispreț față de spiritul democrației reprezentative. Pe drept cuvânt ne putem întreba dacă atributul legiferării și, prin aceasta, al exercitării de către Parlament a voinței suverane a națiunii, a fost transferat în mod nedemocratic către guvern? Acesta pregătește în continuare „pachete legislative”, deși coaliția de guvernare are o majoritate parlamentară confortabilă. Există un divorț între conducerile partidelor din coaliție și grupurile parlamentare? De ce nu este asumat public acest lucru?
„relansarea” partidului se dorește a fi realizată tot de cei care sunt responsabili de criza PSD, fiind, prin urmare, lipsită de orice credibilitate și șanse reale de reușită. Este folosit în continuare trucul obosit al publicării unor sondaje de opinie publică „optimiste”, prin care se încearcă mistificarea situației reale a PSD. Adevărul este că foștii votanți ai Stângii votează în număr tot mai mare Partidul AUR, situat la peste 40 de procente în preferințele electoratului, iar PSD se zbate în mediocritatea celor 13-15 procente din preferințele votanților români. Ideea că PSD își va recâștiga electoratul pierdut continuând aceeași politică pentru care ne-au părăsit este, în mod evident, o glumă politică!
metodele politice ale „relansării” sunt tot cele care, aplicate în ultimii ani, au condus la eșecuri istorice. Candidatul PSD la prezidențialele din 2024 nu a intrat în turul al II-lea, fiind un eșec cu consecințe strategice pentru viitorul partidului nostru. Mai mult, în alegerile prezidențiale din anul 2025, candidatul susținut de PSD împreună cu Partidul Național Liberal a ieșit tot pe locul al III-lea! Deși a cheltuit sume uriașe pentru activitatea politică, cele mai mari din istorie, PSD a obținut cele mai slabe rezultate electorale, iar această situație este dovada incontestabilă a eșecului politic al celor care au condus partidul în ultimii ani.
Câteva cifre simple arată situația de criză în care a ajuns PSD, dacă ținem seama de numărul de voturi luate de candidații partidului în primul tur al alegerilor prezidențiale în ultimele două decenii:
2004 – 4,27 milioane voturi (40,92%);
2009 – 3,02 milioane voturi (31,15%);
2014 – 3,83 milioane voturi (40,44%);
2019 – 2,05 milioane voturi (22,26%);
2024 – 1,76 milioane voturi (19,15%);
Datele statistice demonstrează faptul că PSD a pierdut cel puțin 1,5 milioane votanți într-un deceniu. Acești votanți nu vor putea reveni la un partid condus de aceiași lideri, cu aceleași idei și metode de acțiune!
10 motive importante pentru care PSD a pierdut alegerile prezidențiale
Un candidat nepotrivit în alegerile prezidențiale. Este cel puțin o dovadă de naivitate să crezi că un candidat cu profilul biografic și politic al lui Marcel Ciolacu ar fi putut să genereze entuziasmul alegătorilor. A fost urmată credința învechită potrivit căreia „primarii noștri vor trage candidatul”, însă aceasta a fost infirmată de realitate. Au existat studii sociologice care au indicat vulnerabilitățile politice ale candidatului PSD, fiind indicat în mod sistematic cu puține șanse de succes, dar cu toate acestea, într-o aparentă „unanimitate”, liderul partidului din acel moment a fost lăsat să candideze. PSD ar fi avut și alte soluții de candidați prezidențiali, cu mai multe șanse, însă nu a existat în mod autentic un proces de identificare a celei mai bune soluții pentru partid.
Percepția unei înțelegeri oculte deasupra voinței cetățenilor, între PSD și PNL. Planurile privind o guvernare pe termen lung al PSD și PNL, manipularea calendarului electoral pentru a favoriza cele două partide a trezit furia electoratului, care era în căutare disperată a unei soluții prin care exponenții regimului Iohannis să fie pedepsiți. Acesta este fundalul social care a făcut posibilă manipularea alegerilor prezidențiale în favoarea lui Călin Georgescu. Transferul de voturi dinspre PSD către candidatul extremei-drepte nu doar că a fost o greșeală sub raportul valorilor social-democrației, ci un eșec rușinos de management politic.
O guvernare stabilă, dar afectată de scandaluri politice. Principalii exponenți ai guvernării au fost afectați fiecare de scandaluri care au pus în discuție legitimitatea guvernării: Klaus Iohannis – casa de protocol, călătoriile somptuoase; Marcel Ciolacu – Afacerea Nordis, diploma de bacalaureat; Nicolae Ciucă – cheltuielile electorale opulente. PSD nu a știut să-și asculte alegătorii și să răspundă preocupărilor acestora. Nu contează câți kilometri de autostradă construiești dacă oamenii se simt sfidați, dacă au impresia ca sunt luați de proști. Iar analiza comunicării pe Facebook, Tik Tok asta a arătat, o imensă frustrare la adresa partidelor principale, în principal a liderilor PSD.
Votul antisistem a fost dinamizat de rezultatele economice și sociale modeste. Inflația ridicată, deficitul bugetar foarte mare, distribuția profund inegală a prosperității a alimentat votul antisistem. Majorările de pensii și salarii au fost considerate ca beneficii normale ale guvernării, nu drept succese ale acesteia.
Clientelismul politic și percepția de corupție. Retorica politică privind o guvernare competentă nu a fost susținută întotdeauna cu dovezi. În presă și pe rețelele sociale au existat numeroase cazuri de promovări/numiri pe criterii clientelare, situații care au decredibilizat pretenția PSD de a realiza o guvernare onestă, în interesul cetățenilor. Chestiunea lipsei de pregătire profesională a unora dintre cei aflați în prim-planul PSD a fost importantă pentru electorat, acesta pierzându-și încrederea că partidul nostru promovează oameni cu adevărat competenți.
Abandonarea vieții de partid, în favoarea celei administrative. S-a repetat o mai veche greșeală de management politic de a ignora viața de partid, în favoarea celei guvernamentale. Departamentele PSD nu au mai funcționat iar activitatea politică tradițională din organizațiile de partid a devenit strict formală. Nu a existat un program consecvent de a menține vie activitatea în organizațiile PSD, astfel încât militanții partidului să poată explica în societate politicile guvernului.
Imobilismul în componența echipei guvernamentale. Instrumentul politic al remanierilor guvernamentale nu a fost utilizat pentru a reface încrederea în cabinet, în pofida lipsei de performanță a mai multor miniștri. Percepția că nimeni nu răspunde pentru greșeli sau inactivitate a determinat scăderea încrederii în PSD.
Guvernare fără „busolă ideologică”. Credința afirmată public adesea de liderii partidului a fost că măsurile guvernamentale „nu au culoare politică”. Nimic mai fals! Întotdeauna politicile publice sunt impregnate de o ideologie, fiind rodul unei alegeri între opțiunile de stânga și cele de dreapta. În absența afirmării consecvente a unor valori politice urmărite de PSD în cadrul guvernării, electoratul social-democrat s-a orientat spre extrema dreaptă.
O tehnologie de campanie electorală inadecvată pentru epoca rețelelor sociale. Suprafinanțarea presei tradiționale. Cu toate că a beneficiat de resurse financiare foarte mari, comunicarea politică a PSD nu a fost adaptată dinamicii opiniei publice. Televiziunile au fost învinse de rețelele digitale, în care PSD are o mică influență. Sistemul mobilizării politice prin primari și consilieri locali s-a dovedit rudimentar, fiind oricum subminat de lipsa de încredere a militanților partidului în propriul candidat prezidențial.
Ignorarea schimbărilor politice din cadrul diasporei. Masiva diasporă românească din Uniunea Europeană a fost atrasă de ideile radicale de dreapta, iar acestea au fost transferate familiilor din țară. Nu este realist să putem afirma că PSD și-ar fi putut constitui fiefuri politice puternice în Italia, Spania, Franța, Regatul Unit sau Germania într-un timp scurt. Tema anticorupției a lipsit complet din agenda politică a PSD, însă ea a ocupat un loc central în preocupările electoratului, la un nivel peste medie în diaspora.
Degringolada PSD continuă și în guvernarea Dan-Bolojan
sursa: capital.ro
Actuala conducere a PSD este pe cale să transforme partidul în țapul-ispășitor al guvernării Dan-Bolojan. Percepția tot mai răspândită este aceea că PSD a intrat la guvernare doar pentru interesele liderilor săi, abandonând interesele legitime ale propriului electorat. Cum ar putea avea încredere alegătorii în conducerea unui partid care acceptă la început unele măsuri, după care votează în parlament împreună cu partidul extremist AUR împotriva propriilor decizii? Concluzia este indubitabilă: PSD este lipsit de o direcție strategică! Nu știe de ce, pentru cine și cum guvernează!
Partidul Social Democrat a avut vocația guvernării, a seriozității, pe care o pierde acum cu rapiditate, din cauza improvizațiilor, răzgândirilor și oportunismului, care nu fac decât să-i îndepărteze și mai mult pe cetățeni de partidele democratice. Un partid mare nu se comportă fiind și în opoziție și la guvernare. Un partid cu lideri puternici și serioși este fie la putere, fie în opoziție. Dacă PSD a intrat la guvernare trebuie să se manifeste ca titular al puterii executive, nu din postura de „jucător pe banca de rezerve”.
